|
ISTORICUL MĂNĂSTIRII
Manastirea
Almas, situata pe valea paraului cu acelasi nume, descris in
scrierile sale de Calistrat Hogas, se afla in tinutul Neamtului, la
circa 12 Km de orasul Piatra Neamt.
Ctitorii acestui asezamant monahal sunt familia Vasile si Maria Almas
[1],
ciobani din Tara Hategului, ajunsi aici datorita asupririi
conducatorilor maghiari din Transilvania, care doreau parasirea
credintei stramosesti ortodoxe si convertirea la calvinism.
Ajutat de razesi, Vasile Almas, in anul 1659, construieste un
paraclis din lemn, cu hramul Sfantul Nicolae
[1,
2], pentru
oficierea slujbelor religioase, in care au fost instalate icoanele mari
si iconostasul de la biserica din satul de unde fusesera nevoiti sa
plece in pribegie. Acestea se afla acum in muzeul manastirii.
Paraclisul, ctitorit de Vasile Almas, devenit ulterior ieromonahul
Vasile din obstea Manastirii Neamt, a fost locasul de rugaciune al
schitului Almas si a fost distrus de tatari, cu acest prilej
pierzandu-si viata si Maria Almas.
Locasul, cu hramul Sfantul Nicolae, a fost recladit din lemn de doamna
Ecaterina Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino, in
anul 1715.
Schitul de calugari a functionat pana in anul 1821, cand a fost pradat
de eteristi, iar calugari au fost schingiuiti si alungati.
Actuala biserica
[1,
2,
3],
construita din piatra in anul 1821, este ctitoria familiei logofatului
Bals si a primit ca hram Duminica Tuturor Sfintilor.
Ctitoria acestora a fost continuata prin zidirea pronaosului
[1]de
catre domnitorul Constantin Mavrocordat, care inzestreaza manastirea cu
mai multe proprietati si mosii.
Biserica, in forma de cruce, are trei turle asezate pe axa est-vest, cea
din mijloc fiind mai inalta.
La miazazi si la miazanoapte sunt atasate altarului, in exterior, doua
pridvoare avand rolul de vesmantar si
precomidiar.
Sculptura tamplei si a mobilierului sunt executate din lemn de stejar de
catre mesterii locali Vasile Gaman, Gheorghe Ursu si Moroiu Constantin.
Desi initial destinat calugarilor, din 1821 a fost populat de maici,
avand ca stareta pe maica Glafira Holban, iar ulteriorpe monahia Suzana
Stefanescu, sora episcopului Melchisedec Stefanescu, al Romanului,
originar din partea locului.
In urma Decretului 410/1959 maicile au fost nevoite sa plece la
manastirile Agapia si Varatec, iar schitul a fost inchis.
Vrednic de remarcat este faptul ca in decursul vremii, in ciuda
opresiunilor si dispozitiilor din timpul regimului fanariot, in acest
sfant locas nu s-a tinut niciodata slujba in limba greaca.
Potrivit hotararii Sfintei Mitropolii a Moldovei si Sucevei 26 din data
de 12 ianuarie 1987, Schitul almas este reinfiintat ca schit de
monahi, pendinte de Manastirea Horaita, avand ca staret pe vrednicul
Arhim. Zenovie Ghidescu.
De la reinfiintare au inceput lucrarile de reconstructie a schitului si
a dependintelor.
In urma hotararii Sfantului Sinod 5057 din 22 iunie 1990 schitul devine
manastire avand ca staret pe P.Cuv.Arhim. Laurentiu
Nita.
In perioada 1988-1995 se picteaza biserica manastirii de catre pictorii
Morosanu, Bratiloveanu si Stancu din Suceava.
Biserica a fost sfantita de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit
Daniel la data de 1 octombrie 1995, ocazie cu care a primit si hramul
Acoperamantul Maicii Domnului.
|
